Cu greu imi adun gandurile dupa o pauza colosala de scris, insa sper ca nu o sa fiu nici extrem de plictisitoare si nici incoerenta in post-ul de azi.
De fapt azi vroiam sa va vorbesc, cu draga inimia, dupa cum puteti deduce si din titlu, despre un parculetz, care s-a deschis de curand. Si unde anume?...in spatele blocului in care locuiesc, nefiresc de aproape de fereastra mea de la dormitor.
Bucurie mare! Nici nu se terminase imprejmuiala parculetului cu gardul minunat care avea sa il desparta de restul lumii, ca
intr-o zi, cum ajung eu acasa, obosita de la serviciu, aud niste chemari de lupta si niste tipete infioratoare.Deschid geamul, si ce sa vezi? Invazie. Invazie de copii. Nu stiu din cate sectoare s-au strans copii in acel parculet improvizat pe 40-50 mp(nu excelez la estimari), insa erau multi! Si toti alergau, in stanga si in dreapta, toti tipau, toti vroiau in leagan in acelasi timp, toti la tobogan, toti in casute, toti in nisip.
A nu se intelege ca nu iubesc copiii. Sunt frumosi, sunt inocenti, insa produc mai multi decibeli decat "Finger Eleven" sau stiu eu ce alte formatii de rock, punk sau alte genuri de muzica mai heavy.
De cand s-a deschis parculetul e teroare. In prima faza m-am bucurat ca in Bucurestiul asta sufocat de cladiri si de masini se construiesc si astfel de spatii de recreiere pentru cei mici.
Insa destul de rapid sentimentele mele s-au transformat in mila. In principal pentru mine, si eventual pentru ceilalti locuitori ai blocului.
Cu toate acestea pot spune cu mana pe inima ca intr-o proportie cat de cat decenta m-am obisnuit cu zgomotul produs de viitorii adulti ai orasului Bucuresti. Insa intre timp a survenit un alt inconvenient, de data aceasta de neadmis pentru urechile si psihicul uman( in speta al meu).
Afland din treacat despre aceasta minune a secolului nostru ( magnificul parculet), niste copii/adolescenti/tineri, pentru ca inca probabil ca nu pot fi denumiti in alt fel, cu toate ca eu le-as putea gasi cateva denumiri mai populare, au sosit pentru a beneficia si ei de facilitatile oferite de doua leagane, o invartitoare si doua-trei tobogane. E.. si sa te tii! Acum petrecerea e continua. Pentru ca in timpul zilei, pana pe la orele 21:00, cetele de copilasi cotropitori tipa cat ii tin plamanii. Dupa orele 21:00, nici nu ai timp sa te bucuri ca parintii isi indruma ocrotitori odraslele catre casa, ca si apar niste fetze dubioase, pe care se pot observa inca urmele pubertatii. Vin in cete de cate 6-7, disproportionat grupati pe sexe(1 fata si 5 baieti, 2 fete si 4 baieti, dupa caz), si problema e ca nu vin singuri. Vin cu bere sau alte surse de alcool, tigari si alte minunatii ce tin de maturitate si probleme sociale.
Si incing petrecerea. Se folosesc cu incredere de toate instrumentele specifice parculetului, pe care de altfel le vor si distruge in cateva saptamani, cu putina chinuiala.
Iar zgomotul pe care il produc depaseste orice asteptare. Si este produs chiar in momente intime pentru psihicul uman, atunci cand acesta nu doreste decat sa fie cu sine insusi.
Deci vrei sa dormi, insa nu poti, pentru ca la ora 1 in noapte sunetele intermitente te fac sa pomentesti de Dumnezeu cu frecventa cu care respiri. Ii auzi atat de clar, incat te trezeste si un sughit sau o ragaiala(scuzati limbajul), ti se pare ca iti soptesc la ureche toate tampeniile pe care le discuta intre ei (si credeti-ma pe cuvant ca nu dezbat polemici pe tema salvarii cocostarcilor din Delta). Tarziu catre orele 2-3, dupa ce in prealabil tu ai luat un diazepam si doua trei extraverale conteneste galagia, "tinerii" chercheliti se indreapta catre casa, sau, dupa caz, catre alte locuri in care mai pot stresa oameni.
Asa ca, din pacate, parculetul cel mirobolant care era menit sa ne arate ca totusi suntem si noi o tara care se straduieste sa iasa din padure, ne arata exact contrariul.
Este absolut trist ca acesti tineri nu inteleg mai nimic din ce se petrece in mediul lor inconjurator, si sincer le-as sugera sa se apuce de munca daca tot nu au ceva mai bun de facut, decat sa arda gazul aiurea, si cu siguranta ca dupa 8-9-10(tinde catre infinit) ore de munca nu or sa mai aiba chef de injuraturi si invarteli in leaganele din parculet..... sa speram;)
No comments:
Post a Comment