o promisiune se tine!!

Dupa cum va amenintam in post-urile trecute, trebuia sa va pun poze. Si anume de la Zoo. Acum e momentul propice sa ma tin de promisiune ;) Enjoy!!

vineri

Dati un click pe link...

Matildel

la zoo!!

O decizie de moment(buna, de altfel) m-a purtat, zilele trecute, la Gradina Zoologica Bucresti. Inarmata cu bucuria copilariei, pe care o resimteam acut, am ajus la locul stabilit. Emotiile erau destule si nu stiu de ce(probabil pentru ca urma sa vad animale diferite de cele existente la orice colt in capitala). Bun. Ajungem noi la intrare(noi=eu + prietenul) si platim o suma modica la casa, care drept sa va spun m-a socat. Un bilet era 1,5 ron, echivalentul a 15 000 lei vechi. Adica practic nimic. Intram si ne izbeste un miros intepator de reziduri animale. Trecem peste aceste aspecte mai neplacute si ajungem aproape de primele custi. Pe usi, atentionare: "Animale periculoase!", insa ia animale de unde nu-s. Putin dezamagita, am plecat mai departe, tot intrebandu-mi prietenul unde sunt animalele alea periculoase de care nu este bine sa te apropii. Traversand aleile, am putut observa celelalte animale, care mai de care mai dragalase(sunt o mare iubitoare a faunei, dupa cum v-am mai spus). Insa majoritatea pareau ca nu au vlaga, poate din cauza caldurii, si satateau cu spatele la noi, fara sa se sinchiseasca de trecatorii curiosi, mai ales cei mai mici de 6 ani, care scoteau suntete de uimire la fiecare cusca:"Uite mami, leu! Urs! s.a.m.d." Eu m-am oprit putin mai mult la cusca lupilor, care erau uimitor de frumosi, albi toti, si cu o constitutie deosebit de frumoasa. Cand am ajuns langa ei, stateau tolaniti prin frunzis, astfel ca mi-a fost destul de greu sa ii observ sau sa estimez cati erau. Insa dupa un timp s-au ridicat si am putut distinge trei(nu stiu sigur daca erau mai multi). Apoi caprioare, ursi, care stateau tolaniti in minibazinele cu apa, sa se racoreasca un pic. Mai departe ponei, cai, un zimbru si o sumedenie de alte animale, care pe moment noua ni s-au parut putine. Ce m-a impresiona a fost elefantul, despre care am auzit de la trecatori ca ar fi fost de 50 de ani la gradina zoologica de acolo. Avea o statura impresionanta, insa parea ca sufera cel mai mult din cauza caldurii, puteam sa ii aud respiratia greoaie si sa ii vad ochii frumosi si obositi. Apoi maimutele. Cele mai haioase creaturi de la zoo. Felul in care te priveau, cum parea ca nu le intereseaza cine esti, de ce treci, sau ce se intampla in jurul lor. O placere sa le privesti. Altele erau la ora de cosmetica si se cautau cu stoicism de purici si alti paraziti. A.. si sa nu uit sa va spun de felul in care mancau banane. Criminal. Luau o banana si cu o grija enorma o decojeau si mancau continutul. Insa dupa putin timp, luau si coaja, o intorceau pe toate partile si dupa o cercetare de cateva momente, o infulecau cu totul, lasand insa deoparte cotorul, care nu se mananca, ce Dumnezeului, toata lumea stie. Mai ales ele. Apoi mai mergem noi un pic, admirand custile, si ajungem la cea a leului, care abia iesise afara. M-a impresionat profund privirea feroce a acestui animal. Nu am mai vazut asa o privire la nici un altul. Incercam sa imi imaginez ce ii trece prin minte cand vede multimea care il priveste uimita, si am izbucnit in ras. Ce poate el sa gandeasca? Pai va spun eu. Ne numara: o friptura, doua fripturi....hi hi. Sa nu uit de ponei. Cat de simpatici puteau sa fie. Veneau aproape de gard, scoteau capusoarele micute si parca cereau o mangaiere sau un alint. Foarte frumosi, deosebiti. Am vazut si cateva specii de pasari, dintre care cele mai haiose erau flamingo, cu picioarele lor subtiri, si bineinteles strutii, care erau atat de intalti, incat simteai ca efectiv te privesc de sus(poate si la figurat, nu as putea sa va spun exact). Mai erau si pumele, care dormeau cu capul in jos, si ne intrebam cum de nu le vine tot sangele in cap. Si ratonii, care pareau foarte relaxati, si am fost foarte amuzata sa ii vad cum adoptau pozitia lui Al Bundy, rezemandu-se lenes de copaci si stand, pur si simplu, fara sa se miste. Nu am vazut in schimb zebre, sau camile(am vazut si lama :D) sau canguri. Nu stiu daca erau acolo sau nu. Noi nu am vazut. In schimb am vazut la toate aceeasi privire obosita si trista(probabil din cauza captivitatii) si mi-a parut rau pentru ele. Nu le stiu povestea, ca sa imi dau seama daca le este mai bine sau nu acolo, decat in locurile de unde au provenit. Bine macar ca sunt hranite si cat de cat ingrijite. Probabil ca e destul de greu sa administrezi o gradina zoologica, sunt atatea tipuri de animale, din diverse colturi ale lumii, fiecare obisnuita cu o anumita clima, un anumit stil de viatza, un anumit tip de mancare si asa mai departe. Mi-a parut bine sa vad ca ingrijitorii incercau sa le creeze, in limita posibilului un mediu cat mai bun: am vazut de exemplu ca ursii, care sunt animale mari si au nevoie de racoare, aveau cate un minibazin in care sa se poata racori, la fel si elefantul, lupii aveau o bucata mai mare de "teritoriu", mai ales ca sunt animale de rezistenta, care alearga in salbaticie kilometri intregi pe zi. Aveau si copacei, care simulau o mini-padure, si aveau umbra destula. Si inca multe lucruri care m-au bucurat. Insa mai sunt o gramada de realizat, si inca se vad urmele aspre ale captivitatii pe fetele frumoase ale animalelor.

Am sa va pun si poze cand le descarc.

mancarea la serviciu!_un pas spre obezitate

Pana sa ma angajez nu stiam cum este sa mananci la serviciu, care sunt efectele si asa mai departe. Bun. M-am angajat. In prima faza, nu stiam de unde se mananca la noi in departament, ma multumeam cu o punga de grisine sau covrigei(la alegere, cand ma saturam de una, cumparam alta). Intre timp s-a dezvoltat si la noi comandatul mancarii, si am inceput usor usor sa luam mancare de la diverse firme ce livrau la sediul firmei. Bun. Si de atunci a inceput distractia. In decursul unui an de zile am pus pe mine cam 5-6 kg, in situatia in care aveam 49 cand m-am angajat. Mancarea aceasta, care mai decare mai grasa(vezi KFC, Gregory's, Mc Donald's, la care s-au adaugat cu brio cele de livrari-Puiul Vesel, La Matache, WuXing s.a.m.d), combinata cu lipsa totala de activitate fizica(statul pe scaun non-stop, la munca, acasa leguma de canapea) si-au spus cuvantul. Am ajuns un usor pepenel, daca intelegeti ce vreau sa spun(fetele, baietii nu au cum). Bun. Adik va dati seama ca nu era prea bine, insa nu ma mai puteam abtine. Shaorma, kebab, hamburgeri, erau nelipsiti din pranzul nostru zilnic. Insa am ajuns eu la o concluzie destul de inteligenta, si anume ca aceste feluri de mancare(sa nu uitam cartofii prajiti-tone de amidon, grasime din ulei) dauneaza serios sanatatii, sa nu mai vb si de aspectul fizic vizibil deteriorat din cauza straturilor groase de sunca depuse strategic pe corp. Bun. Si am luat o hotarare nemaipomenita. Si anume sa renunt la toate acele feluri de mancare care m-au adus in acest stadiu de involutie:). Asa ca, mai ales ca am scris si pe blog, de astazi inainte(de fapt am inceput cam cu cateva saptamani in urma, insa am momente in care simt pur si simplu ca nu ma pot abtine de la mancare), de azi inainte voi face tot posibilul sa evit mancarurile grase, cu un continut sporit de calorii si putine vitamine. Si pentru ca scriu aici, va las sa imi taiati nasul in cazul in care dau gres(nas care va creste uimitor, deoarece sa nu ma tin de treaba ar insemna practic sa mint cu toate declaratiile mele de independentza in fata mancarurilor). Bun.

Declaratie de independentza in fata mancarurilor grase si slab vitaminiza(n)te:

Eu, Nicoleta Dumitru, declar in aceasta mirobolanta zi de 9 august 2006 , ca, from this day forward, o sa ma abtin cu toata puterea mea de la orice fel de mancare ce contine surplus de calorii si grasime, de la orice abuz de portie de mancare, and i will do my best sa mananc din ce in ce mai sanatos.
So help me God!

o intamplare...

Din nou mi-a fost atrasa atentia ieri de colegul meu ca sunt mereu nemultumita, si am impresia ca se poate aplica si in cazul lui(din moment ce e total nemultumit de tot ce scriu eu aici si nu numai). Insa, ca sa vada ca nu sunt mereu nemultumita am sa povestesc o intamplare foarte dragutza. Era intr-o zi de vara, acum trei ani. Ma duc sa cumpar ceva de la un magazin din apropiere si la intoarcere trec printr-un parc micutz, aflat chiar langa blocul meu. Cum ma indreptam eu catre locuinta, vad cativa copilashi care se jucau cu ceva(nu puteam distinge exact ce era, parea o jucarie). Insa cand ma uit mai atenta observ ca era un ghemotoc mic de blana, alb, si se putea vedea nasucul negru. Era un catzelush. Ma apropii de copii si iau animalutul in brate. Era asa micut incat puteam sa il tin cu o singura mana. Cred ca m-a vrajit in secunda in care m-am uitat in ochii ei(pentru ca ulterior am vazut ca era fetitza). Bun. Ma gandesc sa iau cainele pana acasa sa ii dau ceva de mancare. Cand ajung sus, mama se isterizeaza usor in momentul in care o vede(noi mai avusesem un caine, care a murit la un momentdat de o boala cumplita si din pricina caruia am suferit destul de mult.)Asa ca nimeni din familie nu mai vroia caine, sau orice alt animal. Insa am convenit cu mama, ca in cazul in care sora mea este de acord, il tinem, daca nu accepta, il lasam afara. Zis si facut. Mama o suna. Ii povesteste ce s-a intamplat. In secunda urmatoare am auzit un tipat(de bucurie, am distins eu ) si mi-am dat seama ca era acordul de care aveam nevoie. Cuvantul dat trebuie respectat, asa ca frumuselul catel a ramas la noi. Imi aduc aminte ca era asa timida in primele doua zile, nu statea decat langa usa de la intrare, se uita cu sfiala la noi, nu stia ce sa inteleaga. In primele doua seri a dormit pe balcon, deoarece era plina de purici si capuse, si ne era imposibil sa o tinem in casa propriu-zis. Luni dimineatza, inarmati cu bani si cu individa, am mers la veterinar. Acolo, evident, s-au desfasurat activitatile specifice(deparazitare interna, externa etc). Bun. Ajungem noi la momentul intocmirii carnetului de sanatate. Completeaza stimabilul medic tot ce trebuie si ne intreaba ce nume am ales pentru catzel. Noi raspundem foarte relaxate(noi=eu+sora mea) ca o cheama Chabu. La care veterinarul se blocheaza si se uita usor uimit la noi. Ne mai intreaba odata(probabil credea ca nu a auzit bine). Noi repetam. Consternat, ne intreaba cum se scrie. Ii explicam(pe litere, evident). Usor amuzat ii scrie numele si ne da indicatiile de rigoare, plus ca ne programeaza pentru vaccinuri. Si asa s-a nascut Chabu, a doua oara, iar de atunci au trecut trei ani. In primul rand am impresia ca este posibil sa fie singurul catel se pe pamant care se numeste asa(oricum, din Romania este cert, mai ales ca numele este indian). Cred ca as fi regretat toata viatza daca nu o luam in secunda in care am gasit-o. Este cel mai frumos caine, si de aseamenea cel mai sensibil. Foarte haioasa, dupa cateva zile se simtea deja acasa si incepuse sa devina jucausa(se juca pana si cu sticlele de suc_preferand-le pe cele mai mari pe care incerca sa se urce si cu care se rostogolea). Eu sunt o mare iubitoare de animale, in special de caini(pe care i-as aduna si aduce acasa in numar foarte mare daca mi-ar permite condiitile de viatza). Asa ca, cel mai mult regret ca exista in lumea asta uriasa multi oameni care nu agreaza deloc cainii, sau animalele in general, iar eu nu pot pricepe de ce, pentru ca sunt cele mai incredibile fiinte care exista. In fiecare zi descoperi ceva nou si placut la ele, te surprind in cele mai frumoase moduri care exista. Este curata terapie sa te intorci acasa dupa o zi obositoare de lucru si sa te intampine fatza zambitoare a animalului. El se bucura mereu cand te vede, te iubeste neconditionat si nu se supara pe tine, nici nu il intereseaza tampeniile tale, si nu te judeca niciodata. Pur si simplu te iubeste si te respecta. Lucruri foarte rar intalnite la oameni. Ar trebui sa judecam mai bine inainte sa dam in ei, sa ii agresam in diverse moduri. Ar trebui sa privim mai adanc, si sa nu mai fim asa de pseudo-suflete. Poate ne vom simti mai bine. Poate ne vom da seama ca exista mai mult decat aspectele de surpafatza, si poate nu ne-ar mai lua ochii toate tampeniile fade si cu iz de mucegai peste care dam in viatza. Gata. Am zis. Tot am dat-o in nemultumire:D desi nu vroiam sa se intample asta. Asta e.. nu ne iese mereu asa cum vrem.....hi hi

a...o poza cu Chabu puteti admira in primul post. O sa mai pun pe parcurs, deoarece merita sa fie vazuta(e si foarte fotogenica, de altfel).

iarasi eu ...

Da. M-am gandit eu mai bine si nu e frumos sa va las asa in pana de intamplari. Asa ca voi mai posta si azi. Si maine, si poimaine...hi hi. In fine, sa ne gandim la o tema, sa o alegem cu grija(poate de data asta nu mai suparam pe nimeni:D) si sa scriem, evident. Dar ce sa scriem? Pana de inspiratie...gata! Am gasit! Sa discutam despre cozile de la ghisee. Haideti, nu mai strambati din nas, va fi foarte fun. Bun. Deci. Ai de platit o factura. Si alegi sa o achiti prin intermediul unei banci. Te duci tu frumos in weekend(in cazul meu, doar atunci e timp-liber, evident), la o ora acceptabila, atat pentru tine(care ai vrea sa dormi mai mult), cat si pentru banca(care ar fi inchisa daca s-ar putea, insa nu se poate...hihi). Asa. Alegem o ora, sa zicem 10:30 a.m., ne ducem frumos la banca, cu factura in papornitza, cu ce mai avem nevoie(BANI, clar acest aspect, da? sa nu existe dubii cum ca nu ar fi esential sa ii avem la noi). Bun. Ne ducem noi acolo, la o banca(nu dam nume) si ne asezam frumos la coada. In fatza noastra mai sunt cam trei persoane, deci ne bucuram la gandul ca in 15 minute maxim vine si randul nostru. Stam la coada o perioada asa mai mare de timp, care ni se pare ca trece cam greu, insa ne gandim ca probabil avem acest sentiment deoarece am stat in picioare, sau poate pentru ca ne dorim sa scapam mai repede si sa ne ducem la treburile noastre. Insa stupoare. Ne uitam la ceas si constatam ca a trecut cam o jumatate de ora. Si ce sa vezi? Inca mai sunt doua persoane in fatza noastra. Ne uitam piezis la functionara care se pare ca s-a pierdut, a ramas blocata, si nu intelege ce se intampla cu calculatorul. Lumea(cea prezenta, evident) incepe sa vocifereze si tu te intrebi oare cat este de greu sa introduci nishte cifre si sa faci o plata intr-un cont(mai ales, sa nu uitam ca aceste onorabile doamne lucreaza in acest sistem, si deci se presupune ca stiu cat de cat despre ce este vorba). Insa nu. Stimabila este inca destul de consternata, pentru ca probabil nu stie inca la ce folosesc taste precum enter, escape etc. Si asa pierdem o buna bucata de vreme la o mini-coada, pierdem timp(care oricum este mereu pe minus la noi, oamenii). Asa ca in mod normal o replica frumoasa care imi vine mie in minte, pusa intr-o asemenea situatie(poate veni oricui, normal) este sa ii spun cu elan ca ne aflam in secolul vitezei si ar fi de preferat sa termine mai repede, k ne irosim cam jumatate din viatza(din ce ne mai ramane, de fapt, excluzand somnul, munca, si alte activitati pe care le intreprindem) asteptand sa priceapa ea ce se intampla. Insa noi, din politete, ne abtinem, mai stam cam tot atat cat am stat si pana acum, ne vine randul, ii tragem o privire ucigasa(nu ducem dementa mai departe), achitam factura si ne multumim sa radem de incompetentza ce ne inconjoara si sa plecam. Cand de fapt nu ne dam seama ca se pierde o gramada de vreme de pomana, si ia ganditi-va voi cate facturi platiti lunar, la cate ghisee stati, si facetzi asa un mic calcul matematic. O sa reiasa o mare parte de timp, in care ati putea sa facetzi atatea lucruri, pe care le pierdeti, evident, stand la coada...

oribil...

Astazi vroiam sa postez ceva dragutz. Am ajuns la munca si intr-un ragaz pe care l-am avut (:D) am inceput sa scriu, mai ales ca nu mai spusesem nimic aici de cateva zile. Si ma apuc eu sa scriu, si scriu, si scriu(era foarte amuzant, by the way). Asa. La un momentdat se buleshte(k asa trebuie sa zic) serverul, sau cine stie ce a avut, incat am pierdut toate informatiile procesate cu greu inainte. Astfel ca, la faza de incarcat poza, netul nu mai merge, imi iese din pagini si uite-asa am pierdut tot ce scrisesem. Era dragutz. Va dati seama ca un artist nu poate concepe decat o singura data o opera maiastra pe o anumita tema. Daca m-as apuca sa scriu acum din nou ar insemna sa carpesc ideile cu ce imi vine acum in minte, ceea ce nu se face. Asa ca...datorita tehnologiei fara de seaman de care dispunem, nu va mai pot scrie nimic. In afara de ce v-am scris pana acum. Asta este...se mai intampla