la zoo!!

O decizie de moment(buna, de altfel) m-a purtat, zilele trecute, la Gradina Zoologica Bucresti. Inarmata cu bucuria copilariei, pe care o resimteam acut, am ajus la locul stabilit. Emotiile erau destule si nu stiu de ce(probabil pentru ca urma sa vad animale diferite de cele existente la orice colt in capitala). Bun. Ajungem noi la intrare(noi=eu + prietenul) si platim o suma modica la casa, care drept sa va spun m-a socat. Un bilet era 1,5 ron, echivalentul a 15 000 lei vechi. Adica practic nimic. Intram si ne izbeste un miros intepator de reziduri animale. Trecem peste aceste aspecte mai neplacute si ajungem aproape de primele custi. Pe usi, atentionare: "Animale periculoase!", insa ia animale de unde nu-s. Putin dezamagita, am plecat mai departe, tot intrebandu-mi prietenul unde sunt animalele alea periculoase de care nu este bine sa te apropii. Traversand aleile, am putut observa celelalte animale, care mai de care mai dragalase(sunt o mare iubitoare a faunei, dupa cum v-am mai spus). Insa majoritatea pareau ca nu au vlaga, poate din cauza caldurii, si satateau cu spatele la noi, fara sa se sinchiseasca de trecatorii curiosi, mai ales cei mai mici de 6 ani, care scoteau suntete de uimire la fiecare cusca:"Uite mami, leu! Urs! s.a.m.d." Eu m-am oprit putin mai mult la cusca lupilor, care erau uimitor de frumosi, albi toti, si cu o constitutie deosebit de frumoasa. Cand am ajuns langa ei, stateau tolaniti prin frunzis, astfel ca mi-a fost destul de greu sa ii observ sau sa estimez cati erau. Insa dupa un timp s-au ridicat si am putut distinge trei(nu stiu sigur daca erau mai multi). Apoi caprioare, ursi, care stateau tolaniti in minibazinele cu apa, sa se racoreasca un pic. Mai departe ponei, cai, un zimbru si o sumedenie de alte animale, care pe moment noua ni s-au parut putine. Ce m-a impresiona a fost elefantul, despre care am auzit de la trecatori ca ar fi fost de 50 de ani la gradina zoologica de acolo. Avea o statura impresionanta, insa parea ca sufera cel mai mult din cauza caldurii, puteam sa ii aud respiratia greoaie si sa ii vad ochii frumosi si obositi. Apoi maimutele. Cele mai haioase creaturi de la zoo. Felul in care te priveau, cum parea ca nu le intereseaza cine esti, de ce treci, sau ce se intampla in jurul lor. O placere sa le privesti. Altele erau la ora de cosmetica si se cautau cu stoicism de purici si alti paraziti. A.. si sa nu uit sa va spun de felul in care mancau banane. Criminal. Luau o banana si cu o grija enorma o decojeau si mancau continutul. Insa dupa putin timp, luau si coaja, o intorceau pe toate partile si dupa o cercetare de cateva momente, o infulecau cu totul, lasand insa deoparte cotorul, care nu se mananca, ce Dumnezeului, toata lumea stie. Mai ales ele. Apoi mai mergem noi un pic, admirand custile, si ajungem la cea a leului, care abia iesise afara. M-a impresionat profund privirea feroce a acestui animal. Nu am mai vazut asa o privire la nici un altul. Incercam sa imi imaginez ce ii trece prin minte cand vede multimea care il priveste uimita, si am izbucnit in ras. Ce poate el sa gandeasca? Pai va spun eu. Ne numara: o friptura, doua fripturi....hi hi. Sa nu uit de ponei. Cat de simpatici puteau sa fie. Veneau aproape de gard, scoteau capusoarele micute si parca cereau o mangaiere sau un alint. Foarte frumosi, deosebiti. Am vazut si cateva specii de pasari, dintre care cele mai haiose erau flamingo, cu picioarele lor subtiri, si bineinteles strutii, care erau atat de intalti, incat simteai ca efectiv te privesc de sus(poate si la figurat, nu as putea sa va spun exact). Mai erau si pumele, care dormeau cu capul in jos, si ne intrebam cum de nu le vine tot sangele in cap. Si ratonii, care pareau foarte relaxati, si am fost foarte amuzata sa ii vad cum adoptau pozitia lui Al Bundy, rezemandu-se lenes de copaci si stand, pur si simplu, fara sa se miste. Nu am vazut in schimb zebre, sau camile(am vazut si lama :D) sau canguri. Nu stiu daca erau acolo sau nu. Noi nu am vazut. In schimb am vazut la toate aceeasi privire obosita si trista(probabil din cauza captivitatii) si mi-a parut rau pentru ele. Nu le stiu povestea, ca sa imi dau seama daca le este mai bine sau nu acolo, decat in locurile de unde au provenit. Bine macar ca sunt hranite si cat de cat ingrijite. Probabil ca e destul de greu sa administrezi o gradina zoologica, sunt atatea tipuri de animale, din diverse colturi ale lumii, fiecare obisnuita cu o anumita clima, un anumit stil de viatza, un anumit tip de mancare si asa mai departe. Mi-a parut bine sa vad ca ingrijitorii incercau sa le creeze, in limita posibilului un mediu cat mai bun: am vazut de exemplu ca ursii, care sunt animale mari si au nevoie de racoare, aveau cate un minibazin in care sa se poata racori, la fel si elefantul, lupii aveau o bucata mai mare de "teritoriu", mai ales ca sunt animale de rezistenta, care alearga in salbaticie kilometri intregi pe zi. Aveau si copacei, care simulau o mini-padure, si aveau umbra destula. Si inca multe lucruri care m-au bucurat. Insa mai sunt o gramada de realizat, si inca se vad urmele aspre ale captivitatii pe fetele frumoase ale animalelor.

Am sa va pun si poze cand le descarc.