o intamplare...

Din nou mi-a fost atrasa atentia ieri de colegul meu ca sunt mereu nemultumita, si am impresia ca se poate aplica si in cazul lui(din moment ce e total nemultumit de tot ce scriu eu aici si nu numai). Insa, ca sa vada ca nu sunt mereu nemultumita am sa povestesc o intamplare foarte dragutza. Era intr-o zi de vara, acum trei ani. Ma duc sa cumpar ceva de la un magazin din apropiere si la intoarcere trec printr-un parc micutz, aflat chiar langa blocul meu. Cum ma indreptam eu catre locuinta, vad cativa copilashi care se jucau cu ceva(nu puteam distinge exact ce era, parea o jucarie). Insa cand ma uit mai atenta observ ca era un ghemotoc mic de blana, alb, si se putea vedea nasucul negru. Era un catzelush. Ma apropii de copii si iau animalutul in brate. Era asa micut incat puteam sa il tin cu o singura mana. Cred ca m-a vrajit in secunda in care m-am uitat in ochii ei(pentru ca ulterior am vazut ca era fetitza). Bun. Ma gandesc sa iau cainele pana acasa sa ii dau ceva de mancare. Cand ajung sus, mama se isterizeaza usor in momentul in care o vede(noi mai avusesem un caine, care a murit la un momentdat de o boala cumplita si din pricina caruia am suferit destul de mult.)Asa ca nimeni din familie nu mai vroia caine, sau orice alt animal. Insa am convenit cu mama, ca in cazul in care sora mea este de acord, il tinem, daca nu accepta, il lasam afara. Zis si facut. Mama o suna. Ii povesteste ce s-a intamplat. In secunda urmatoare am auzit un tipat(de bucurie, am distins eu ) si mi-am dat seama ca era acordul de care aveam nevoie. Cuvantul dat trebuie respectat, asa ca frumuselul catel a ramas la noi. Imi aduc aminte ca era asa timida in primele doua zile, nu statea decat langa usa de la intrare, se uita cu sfiala la noi, nu stia ce sa inteleaga. In primele doua seri a dormit pe balcon, deoarece era plina de purici si capuse, si ne era imposibil sa o tinem in casa propriu-zis. Luni dimineatza, inarmati cu bani si cu individa, am mers la veterinar. Acolo, evident, s-au desfasurat activitatile specifice(deparazitare interna, externa etc). Bun. Ajungem noi la momentul intocmirii carnetului de sanatate. Completeaza stimabilul medic tot ce trebuie si ne intreaba ce nume am ales pentru catzel. Noi raspundem foarte relaxate(noi=eu+sora mea) ca o cheama Chabu. La care veterinarul se blocheaza si se uita usor uimit la noi. Ne mai intreaba odata(probabil credea ca nu a auzit bine). Noi repetam. Consternat, ne intreaba cum se scrie. Ii explicam(pe litere, evident). Usor amuzat ii scrie numele si ne da indicatiile de rigoare, plus ca ne programeaza pentru vaccinuri. Si asa s-a nascut Chabu, a doua oara, iar de atunci au trecut trei ani. In primul rand am impresia ca este posibil sa fie singurul catel se pe pamant care se numeste asa(oricum, din Romania este cert, mai ales ca numele este indian). Cred ca as fi regretat toata viatza daca nu o luam in secunda in care am gasit-o. Este cel mai frumos caine, si de aseamenea cel mai sensibil. Foarte haioasa, dupa cateva zile se simtea deja acasa si incepuse sa devina jucausa(se juca pana si cu sticlele de suc_preferand-le pe cele mai mari pe care incerca sa se urce si cu care se rostogolea). Eu sunt o mare iubitoare de animale, in special de caini(pe care i-as aduna si aduce acasa in numar foarte mare daca mi-ar permite condiitile de viatza). Asa ca, cel mai mult regret ca exista in lumea asta uriasa multi oameni care nu agreaza deloc cainii, sau animalele in general, iar eu nu pot pricepe de ce, pentru ca sunt cele mai incredibile fiinte care exista. In fiecare zi descoperi ceva nou si placut la ele, te surprind in cele mai frumoase moduri care exista. Este curata terapie sa te intorci acasa dupa o zi obositoare de lucru si sa te intampine fatza zambitoare a animalului. El se bucura mereu cand te vede, te iubeste neconditionat si nu se supara pe tine, nici nu il intereseaza tampeniile tale, si nu te judeca niciodata. Pur si simplu te iubeste si te respecta. Lucruri foarte rar intalnite la oameni. Ar trebui sa judecam mai bine inainte sa dam in ei, sa ii agresam in diverse moduri. Ar trebui sa privim mai adanc, si sa nu mai fim asa de pseudo-suflete. Poate ne vom simti mai bine. Poate ne vom da seama ca exista mai mult decat aspectele de surpafatza, si poate nu ne-ar mai lua ochii toate tampeniile fade si cu iz de mucegai peste care dam in viatza. Gata. Am zis. Tot am dat-o in nemultumire:D desi nu vroiam sa se intample asta. Asta e.. nu ne iese mereu asa cum vrem.....hi hi

a...o poza cu Chabu puteti admira in primul post. O sa mai pun pe parcurs, deoarece merita sa fie vazuta(e si foarte fotogenica, de altfel).