Thursday, July 27, 2006
la cumparaturi....
Ce frumos e sa mergi la shoping!! Doamne!! Oare ce se poate compara cu asta? Chiar nu imi vine nimic in minte. Si ca sa facem retrospectiva unei zile de cumparaturi(si nu ma refer la legume, mancare si altele, deoarece aia se cheama "a face piatza") k sa ne putem da seama daca exista pe lumea aceasta vreo activitate asemanatoare cu o shoping-ul. Bineinteles, acesta se poate face, la alegere, dimineatza(in cazul in care te gasesti acasa si nu la serviciu), sau seara, dupa programul de munca. Plin de entuziasm te indrepti catre magazine, cu gandul(imposibil de implinit, evident) de a cumparat tot ce se gaseste inauntru. Iti construiesti in minte diverse modele, marimi, culori de haine si ti se pare ca este practic imposibil sa nu existe inauntrul acestui adevarat "templu" al femeilor. Si intri, chitit sa cheltuiesti cam tot ce exista prin buzunare, in toate magazinele din drum. Asta daca nu ai deja un loc prestabilit. Pentru ca exista si strategii pentru shoping. Te duci, la o anumita ora, cand nu este aglomerat, intr-un loc de dinainte ales, pentru ca te-ai informat cu cateva zile inainte(cand ai trecut pe langa magazin si evident ca ai vazut ceva ce ti-a placut insa nu ai avut lichiditati, si a trebuit sa iti pui pofta in cui). Stii exact ce vrei sa cumperi de acolo. Insa poate exista un mic inconvenient: sa nu mai gasesti ceea ce ai vazut zilele trecute, si literalmente sa iti vina sa iti infigi obiecte ascutite in gat. Asa ca aceasta strategie este destul de riscanta pentru psihicul nostru. Mai exista o strategie si anume cea "la intamplare". Adica ai iesit ca zevzecul la cumparaturi, nu stii nici ce vrei sa cumperi, nici daca vei putea, nici daca vei gasi ceva pe gustul tau, si nici macar nu stii de unde. Asa ca te inarmezi cu mult curaj, energie (cat se poate de multa) si nervi tari, si pleci. Unde te duci, numai tu stii. De obicei se intampla sa iti cumperi cate ceva, insa pentru ca nu ti-ai stabilit o prioritate, si pentru ca este posibil sa fii pus in situatia de a alege intre doua articole, s-ar putea ca atunci cand ajungi acasa sa te deprimi pentru ca, de fapt, nu aveai nevoie de asta, ci de cealalta(si invers, in cazul in care ai ales varianta opusa). Insa, si mai rau decat atat, se poate intampla sa nu gasesti nimic. Atunci totul devine o drama.
Ti se pare ca toata lumea este montata impotriva ta, ca au ascuns modele frumoase, ca de fapt nu ti-au placut pentru ca nu iti veneau bine deoarece esti grasa, urata etc. Bineinteles ca in ambele cazuri, la ambele strategii merge sa insisti, sa continui cautarea(daca mai poti). Si zic daca mai poti, pentru ca magazinele din capitala sunt o adevarata comoara. De la intrare te imbie amabilitatea debordanta a vanzatoarelor, care, de cum te vad ca pui piciorul in magazin te intreaba, cu o tonalitate nazala: "Doriti ceva?". Tu ramai un pic surprins si te intrebi cum poti sa doresti, daca nici macar nu ai apucat sa te uiti. Ii raspunzi politicos ca inca te uiti. Insa stimabila nu te scapa din ochi, cercetandu-te cu atentie(la noi in tara se intelege de ce, insa dupa atata cercetare ar trebui sa isi dea seama de om, daca tot considera ca au aceasta capacitate). Te simti usor stingherit, insa te bucuri pentru ca ai observat un lucru care iti place. Ceri pentru proba articolul respectiv, si dupa ce te uiti o perioada de timp in oglinda(interval in care vanzatoarea devine extrem de amabila si te asalteaza cu diverse tipuri de complimente de genul"vai dar ce bine va sta", "parca e croita pe dvs" s. a. m. d., cand tu vezi clar ca te face cat o balena, sau ca pantalonii au turul mai jos decat limita admisa(caz in care, foarte inventiva, domnisoara care vinde iti spune ca asa se poarta, ca se incadreaza in trend si alte baliverne). Tie parca nu iti vine sa cumperi asa ceva, si ceri politicos altceva. Cu o grimasa usoara, domnisoara/doamna/domnul(dupa caz) se duce si iti aduce ce ai indicat. Insa din pacate nici asta nu se ridica la nivelul asteptarilor tale. Intre timp, cu ochii rosii ca dupa o noapte de nesomn, te intreaba: " o luati?" sau "ramane aceasta?" cu toate ca te-a vazut cum te strambai cand o probai. Tu zici nu, si atunci este punctul culminant. Te priveste cu o fatza ucigatoare, si parca-parca ar vrea sa se napusteasca la tine, sa te sfartece, sa strige cat o/il tin plamanii: " deeeeee ceeeee nu cumperiiiiii????". Insa se intoarece repede la treaba ei/lui pentru ca tocmai a intrat cineva in magazin, asa cu tu scapi doar cu privirea si pleci mai departe. Daca ti se intampla asa de 3-4 ori pe zi, ti se cam duce tot cheful de cumparaturi. Este adevarat ca nu peste tot exista acest gen de vanzatori, care probabil ca sunt de parere ca ei iti fac o mare favoare prin faptul ca iti vand tie un produs sau altul. Cand ar putea prea bine sa fie invers. Insa de obicei e bine sa gandesti ce iti convine. Exista si magazine civilizate, cu oameni civilizati. Este o adevarata placere sa cumperi de acolo. In afara de acasta mic incident ce poate surveni la cumparaturi, mai este unul, deosebit de grav. Aglomeratia. Ca sa poti sa intri in magazin stai la coada. La cabina de proba stai la coada. Nu poti vedea nimic bine, deoarece este atata lume care se imbulzeste, incat te simti intr-un carusel care merge la viteza maxima. Toti te inghesuie, vor sa treaca, sa vada ei primii, sa nu rateze nimic. Cu adevarat obositor. Coada la plata produselor(daca ai putut in prealabil sa probezi ceva, sau sa observi ceva ce iti place). Ce sa mai vorbim, o zi de cumparaturi este nebunie curata. Si atunci vine inevitabil urmatoarea intrebare: de ce le place femeilor(si nu numai) atat de mult sa mearga la cumparaturi? Poate stiti voi? Sau nu? :)))) Mie mi se pare ca se poate compara cu o batalie. Si de ce? Pai, haideti sa analizam. Tu te duci cu gandul sa iti iei ceva(ceea ce te face invingator), te duci acolo cu un anumit plan(ca tocmai vorbisem de strategii), te zbati prin aglomeratie, te lupti cu rigiditatea si greatza vanzatorilor, cu mormanele de haine(se pot schimba in pantofi, genti, etc, la alegere), iar la sfarstit, daca ai gasit ceva ce iti place, te intorci fericit si extenuat acasa. Nu-i asa ca seamana, catusi de putin, cu o lupta? :) Din care, evident, nu iesim mereu invingatori(pentru ca asa e in batalii, mai castigi, mai si pierzi), insa noi suntem perseverenti si revenim constant. Asa ca magazinele sunt luate cu asalt in fiecare zi, si in fiecare zi ies din ele zeci-sute-mii etc de invinsi si invingatori. :P
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment