Stiti cum e atunci cand te atasezi de cineva, dupa care trebuie sa pleci(sau sa plece) si ai un sentiment ciudat de gol? Exact asa ma simt eu acum. Ideea e ca de la un job trebuie sa iti iei talpasita atunci cand nu iti mai ofera satisfactie, insa e mult mai greu sa faci asta atunci cand exista cineva de care te simti mai apropiat. Incerci sa intarzai momentul, sa cauti motive pentru care ai putea sa mai ramai, sa diminuezi aspectele negative pentru ca esti usor deprimat/a gandindu-te la momentul despartirii. Azi a plecat o colega de-a mea si acum, cand ma uit la scaunul de langa al meu si vad ca este gol, parca nu realizez inca ce s-a intamplat. Ideea este ca in anul acesta in care am lucrat impreuna s-a creat o legatura dragutza intre noi si am ajuns mai mult decat colege de munca, am ajuns prietene. Si acum, dupa obisnuinta si amintirile anului ce a trecut, e destul de dificil de acceptat. Ea a plecat. Si stiu ca si ea simtea ca are inima stransa(ii citeam pe fatza). Mai ales ca asta a fost primul nostru job. Si am fost de la inceput.
Asa ca ziua de astazi, ii este dedicata ei, Alexandra, si perioadei petrecute cu noi aici. Si vreau sa ii spun(si stiu ca spun in numele tuturor) ca o apreciez foarte mult si ca este, intr-adevar, o persoana deosebita. Si ii dorim cu totii (pe care si ea ii stie:D) mult succes mai departe in viatza si in tot ceea ce va dori sa realizeze. Stiu sigur ca va putea sa faca exact ceea ce isi doreste(she's got what it takes). Si pentru ea, cand va citi, un mic mesaj: cand am aflat ca pleci eram like WTF? Apoi cand am realizat eram OMG!! Acum nu pot decat sa iti zic MULTA BAFTA(iti tinem pumnii) si bineinteles muuuuuuuuuuulti pupici :-*(fara numar)
aaa....si fara poza.. nu am nici o poza cu tine :(
No comments:
Post a Comment